2.2 Igienă rasială

2. IDEOLOGIA NAZISTĂ     2.1 Totalitarism  |  2.2 Igienă rasială 2.3 Propaganda 2.4 Antisemitism

Acest exercițiu conține informații și imagini care te vor ajuta să înțelegi principalii pașii ai proiectului de eutanasie nazistă. Prin acest exercițiu, vei înțelege mai bine importanța protejării și susținerii valorilor democratice și drepturile omului. Vei putea, de asemenea, să reflectezi asupra modului în care schimbările subtile din societate, precum și modul în care tăcerea și indiferența față de suferința celorlalți pot duce la consecințe înspăimântătoare.

Ce trebuie să faci?

Citește textele informative oferite și fă apoi exercițiile care urmează.

Originile eutanasiei în Germania Nazistă

Originile eutanasiei datează din secolul al XIX-lea. Eugenia a fost una dintre cele mai importante componente ale eutanasiei. Adepții eugeniei din întreaga lume își propuneau să îmbunătățească genomul uman. Scopul era acela de a restaura "selecția naturală" și de a preveni degenerarea genetică.  

Mișcarea eugenică a câștigat teren în mai multe țări ale lumii, cum ar fi SUA, Marea Britanie, Elveția sau Suedia. În Germania, „curățenia rasială” - un sinonim folosit de germani pentru eugenie - trebuia să „purifice” poporul german de influența străină și încrucișarea raselor.

Sigla celui de-al doilea Congres Internațional de Eugenie, 1921

După Primul Război Mondial discuțiile despre eutanasie s-au intensificat. Cuvântul provine din greacă și înseamnă „moarte bună” - din perspectiva celui care moare. Susținătorii extremei drepte nu erau singurii care deplângeau faptul că atât de mulți tineri au murit în război, în timp ce persoane cu handicap și pacienți cu probleme psihiatrice au rămas acasă.

Din ce în ce mai multe voci militau pentru uciderea celor care „nu meritau să trăiască”, ca o formă de manifestare a compasiunii. Această măsură era propusă și ca un mod de a scăpa societatea de „ființele nefolositoare”. Național-Socialiștii au preluat toate aceste idei. Ei doreau crearea unei "Volksgemeinschaft" ("comunitate națională"), formată din niște indivizi "arieni" sănătoși și puternici. „Arienii” cu probleme genetice, la fel ca evreii, erau văzuți ca un pericol pentru sănătatea rasială a comunității etnice germane.

Toate aceste idei făceau parte din platforma oficială a Mișcării Național-Socialiste din timpul Republicii de la Weimar.

Afiș de propagandă al revistei naziste „Neves Volk” (1938), care prezintă o viziune idealizată asupra familiei sănătoase germane, ca nucleu al „Volksgemeinschaft”.

Sterilizare forțată în Germania Nazistă

Legea pentru Prevenirea Descendenților Bolnavi Genetic din Germania nazistă ("Gesetz zur Verhütung erbkranken Nachwuchses") a fost publicată în 14 iulie 1933.

"Această persoană bolnavă genetic va costa Comunitatea Oamenilor 60.000 de mărci pe durata vieții sale. Tovărăș al Comunității, aceștia sunt și banii tăi." (1938)

După ascensiunea naziștilor la putere în 1933, unul din primele proiecte pentru crearea unei societăți sănătoase din punct de vedere genetic, a fost introducerea programului de sterilizare forțată.

Legea pentru Prevenirea Descendenților Bolnavi Genetic din Germania nazistă ("Gesetz zur Verhütung erbkranken Nachwuchses") a fost publicată în 14 iulie 1933.  Până în 1945, peste 200.000 de persoane - marea majoritate cu dizabilități și probleme psihice - au fost sterilizați.  

Începuturile eutanasiei

Cameră în clădirea VII din Posen (Poznan, din Polonia ocupată), unde a avut loc prima gazare a pacienților, în octombrie 1939.

Decizia programului de ucidere a fost luată în vara anului 1939. Un prim pas a fost, așa-numita, "Kindereuthanasie" („uciderea copiilor”).  Începând cu august 1939, Ministerul de Interne a înregistrat copiii cu dizabilități, solicitând medicilor și asistentelor maternale raportarea tuturor cazurilor de nou-născuți cu handicap sever.

Copiii erau duși în departamente speciale din clinici, unde, majoritatea au fost uciși prin injecții letale. Doctorii i-au folosit și pentru experimente medicale. Între 5.000 și 10.000 de copii și tineri au fost uciși în timpul acestei acțiuni.

Primii adulți cu dizabilități, care au fost uciși în masă de către regimul nazist, au fost polonezii. De asemenea, primele experimente de gazare a pacienților au început în octombrie 1939 în Posen (Poznan, din Polonia ocupată).

„Acțiunea T4” - uciderea în masă a peste 70.000 de persoane între 1940 - 1941

În octombrie 1939, Hitler a semnat decretul de „moarte din milă”. A fost construit un întreg aparat operațional, cu sediul în Berlin ("Aktion T4), cât și alte șase centre de anihilare (Bernburg, Brandenburg, Grafeneck, Hadamar, Hartheim and Pirna).

Autobuzele aduceau pacienții condamnați la centrele de anihilare. După ce soseau, erau duși în camerele de gazare, care păreau că sunt camere de duș. Oamenii erau uciși cu monoxid de carbon, iar corpurile lor erau arse în crematorii, în cuptoare special instalate. Membrii familiilor persoanelor ucise primeau certificate oficiale de deces, care însă conțineau informații false.

Când „Acțiunea T4” a fost oprită în august 1941, peste 700.000 de persoane fuseseră deja ucise. Hitler a decis să oprească acțiunea, deoarece regimul nazist se temea de o deteriorare a stării de spirit a populației. Oprirea acțiunii a dus la concedierea unei părți din personal.

În ceea ce a urmat, o parte a acestor „experți în distrugere” au fost implicați în exterminarea evreilor europeni.

Castelul Hartheim, cu fum ieșind pe hornul crematoriului (1941).

Nunta criminalilor de la Hartheim, septembrie 1940, de la stânga la dreapta: Christian Wirth (șeful biroului centrului de anihilare de la Hartheim, mai târziu unul dintre principalii arhitecți ai uciderii în masă a evreilor din Polonia ocupată), Franz Reichleitner (adjunctul lui Wirth la Hartheim, mai târziu comandant al lagărului de anihilare de la Sobibor, din Polonia ocupată), Elisabeth Vallaster (mireasa, "asistentă" la Hartheim), Josef Vallaster (mirele, angajat la crematoriul de la Hartheim), Gertrude Blanke (asistentă-șefă la Hartheim).

„Acțiunea 14f13” - exterminarea invalizilor și a persoanelor bolnave din lagărele de concentrare

"T4" Doctorii fac o excursie la Lacul Starnberg cu ocazia unei selecții în KZ Dachau, 3 septembrie 1941 (al doilea din dreapta: Dr. Hermann Paul Nitsche, șeful biroului medical al "Aktion T4").

Centrele de exterminare Bernburg, Pirna-Sonnenstein și Hartheim aveau deja o nouă misiune atunci când „Acțiunea T4” a fost oprită. Acțiunea de ucidere a prizonierilor din diferite lagăre de concentrare purta numele de „14f13”.

Toți prizonierii au fost uciși cu aceeași metodă ca victimele „Acțiunii T4”. Peste 20.000 de prizonieri au fost victime ale acestei acțiuni, care s-a încheiat în 1944.

Eutanasie descentralizată - uciderea pacienților din clinicile de psihiatrie

După oprirea „Acțiunii T4”, uciderea pacienților bolnavi psihic și a celor cu dizabilități a continuat la nivelul instituțiilor, fără nici un plan comandat din Berlin. Pacienții erau uciși cu medicamente sau mureau din cauza subnutriției sau a tratamentului defectuos.

Din cauza acestei situații, este dificil de apreciat numărul total al victimelor ucise prin eutanasie. Se estimează că, până în 1945, au fost uciși peste 100.000 de pacienți în centre de tratament și clinici.

Pe lângă aceste acțiuni, desfășurate pe teritoriul Reichului German, au mai fost ucise în jur de 30.000 de persoane, suferind de diverse dizabilități sau boli psihice, în Polonia ocupată, Belarus, Ucraina și Rusia.

La fel ca în cazul celorlalte acțiuni, există încă o mare necunoscută în ceea ce privește cifra exactă a cazurilor de eutanasiere realizate de naziști. O cercetare amănunțită este încă necesară.   square.jpg

 

Dezbate Următoarele Teme

  • 2.2.a Privește imaginea care înfățișează sigla celei de-a doua Conferințe Internaționale de Eugenie (1921). Care ar putea fi motivele pentru care susținătorii mișcării eugenice țin să arate că eugenia provine din atât de multe științe?

  • 2.2.b De ce ideile mișcării eugenice au devenit atât de populare în rândul așa-numiților Național-Socialiști?

  • 2.2.c De ce a fost oprită Acțiunea T4 și ce s-a întâmplat după ce programul a fost oprit?

Exercițiul Anterior
2.1 Totalitarism
Exercițiul Umător
2.3 Propaganda