Johannes Bell din Germania este portretizat semnând tratatele de pace din 28 iunie 1919, în "Semnarea păcii în Sala Oglinzilor" de Sir William Orpen.
3. EXCLUDERE | PERSECUȚIE | GENOCID 3.1 Venirea la putere a naziștilor | 3.2 Schimbări în viața de zi cu zi a evreilor în Germania | 3.3 Ghetouri | 3.4 Ucideri în masă și Lagăre | 3.5 Vinovăție, responsabilitate și pedeapsă
Acest exercițiu conține informații care te vor ajuta să înțelegi factorii cheie care au jucat un rol în venirea naziștilor la putere. Prin acest exercițiu, îți vei dezvolta înțelegerea asupra naturii propagandei și vei reflecta asupra relevanței evenimentelor istorice, precum și a scopului lor în propaganda realizată de mișcările extremiste și antidemocratice.
Negocieri de Pace la Versailles
Noiembrie 1918 a asistat la sfârșitului primului război mondial. La negocierile de pace din anul următor, purtate în orașul Versailles din Franța, Germania a fost găsită răspunzătoare pentru război și a fost obligată să predea teritoriile cucerite. Industriile și activele străine i-au fost confiscate și i s-a interzis să mai susțină o armată de mari dimensiuni.
O altă pedeapsă severă aplicată Germaniei a fost plata a 132 de miliarde de mărci de aur (suma a fost redusă ulterior), ca o compensație pentru distrugerile majore suferite de Europa din cauza războiului.
Răspândirea Propagandei Naziste și a Fricii
Prin propagandă, naziștii transmiteau adesea mesajul "nedreptății" comise de Tratatul de la Versailles, iar evreii germani erau făcuți țapi ispășitori pentru economia care se prăbușea în Germania. S-a răspândit mitul "înjunghierii pe la spate", adică, ideea eronată, cum că, evreii germani au trădat țara și purtau responsabilitatea pierderii războiului mondial de către Germania. (Ei erau acuzați că au "înfipt un pumnal în spatele armatei germane").
Naziștii prezentau celelalte partide ca fiind corupte, în timp ce Hitler era descris drept salvatorul națiunii și singurul care ar putea să stabilească ordinea în haosul politic și social din societatea germană. În același timp, bande înarmate de naziști răspândeau teama pe străzile din Germania.
Criza Economică și Lipsa Democrației
Datoria mare pe care trebuia să o plătească Germania a fost unul dintre motivele pentru care țara a suferit, în 1923, de hiperinflație, adică de faptul că banii și-au pierdut valoarea. În același timp, prețurile au crescut și a existat un deficit de bunuri. Germania a încercat să rezolve această problemă imprimând mai mulți bani, dar acest lucru a dus doar la falimentul băncilor și la pierderea tuturor economiilor oamenilor.
Începând cu anul 1924, situația s-a mai stabilizat. Însă, după prăbușirea bursei americane în 1929, care a afectat întreaga economie a lumii, Germania a fost lovită puternic de ceea ce a ajuns să fie cunoscut sub numele de Marea Depresie. Una dintre consecințe a fost o rată imensă a șomajului.
Deși Germania a devenit o democrație după primul război mondial, criza politică care a apărut după izbucnirea Marii Depresii, a făcut ca mulți dintre locuitorii țării să-și piardă încrederea, atât în politicienii aflați la conducere, cât și în procesul democratic. Diverse mișcări și partide extremiste au încercat să exploateze această situație. Unul dintre acestea a fost NSDAP, Partidul Muncitoresc German Național-Socialist (sau Nazist), cu Adolf Hitler la conducerea sa.
Hitler Numit Cancelar – Partidele Sunt Interzise
Ajutați de criza politică și de propaganda intensă, de violențele de stradă și sprijinul grupurilor influente, naziștii au crescut de la un partid mic, în 1928 (2,6% din voturi), la cel mai mare partid din Germania, în noiembrie 1932 (33% din voturi). Politicienii din alte partide aveau opinii contradictorii în ceea ce-l privea pe Hitler și pe naziști. Unii îi considerau periculoși, alții subestimau amenințarea pe care o reprezentau și credeau că pot fi controlați, iar altora le erau pe plac o parte dintre politicile lor.
Pe 30 ianuarie 1933, politicienii conservatori au reușit să-l convingă pe președintele Germaniei, Paul von Hindenburg, să îl numească pe Adolf Hitler Cancelar, în fruntea unui guvern minoritar, format din partide conservatoare și național-socialiste.
În februarie 1933, s-a dat foc clădirii Reichstag-ului din Berlin. Naziștii au profitat de acest eveniment pentru a adopta noi legi, care le făceau posibilă terorizarea oponenților politici. O lună mai târziu, în martie 1933, a fost înființat primul lagăre de concentrare la Dachau, iar adversarii politici, cum ar fi comuniștii, social-democrații și membrii sindicatelor, au fost închiși.
După ce membrii comuniști și social-democrați din parlament au fost uciși sau arestați, naziștii au reușit să impună legi care anulau democrația. Toate celelalte partide au fost interzise, iar naziștii și-au intensificat persecuțiile împotriva adversarilor politici și a grupurilor considerate a nu se "încadra" în societatea germană.
Fotografie din 1923 a unui german care folosește bacnote pentru un colaj.
Poster electoral nazist din 1932. Text: "Reconstruim! Blocurile noastre: muncă, libertate, pâine. Blocurile celorlalți: reduceri sociale, corupție, teroare, ură, minciuni ".
Poster german din 1932 despre șomerii germani. Titlul: „Singura noastră șansă: Hitler”
Uită-te la următoarele fotografii și imagini de propagandă. Descrie care este
de care se leagă și încearcă să analizezi propagandei.3.1.a Carte poștală din 1919.
3.1.b Fotografie din 1923 a unui german care folosește bacnote pentru un colaj.
3.1.c Carte poștală din 1933, Adolf Hitler și Paul von Hindenburg.
3.1.d Poster electoral nazist din 1932. Text: "Reconstruim! Blocurile noastre: muncă, libertate, pâine. Blocurile celorlalți: reduceri sociale, corupție, teroare, ură, minciuni ".
3.1.e Delegația Germană la Conferința de Pace de la Versailles, Franța, 1919.
3.1.f Poster german din 1932 despre șomerii germani. Titlul: „Singura noastră șansă: Hitler”