Delegați la Conferința de la Evian.
4. REACȚII | REZISTENȚĂ | ACȚIUNI DE SALVARE 4.1 Rapoarte de presă despre pogromul din noiembrie | 4.2 Politica refugiaților în Europa | 4.3 Îndrăznește să spui NU | 4.4 Rezistență | 4.5 Salvatori
Acest exercițiu conține informații despre evenimentul istoric cunoscut sub numele de Conferința de la Evian. Citind cele de mai jos, vei avea o înțelegere mai aprofundată asupra problemelor contemporane și a drepturilor omului și, printre altele, asupra modului în care îi privim astăzi pe cei nou-veniți.
Apel pentru o Conferință Internațională
În momentul venirii naziștilor la putere în 1933, în Germania locuiau aproximativ 65 de milioane de oameni. Mai puțin de 1% erau evrei. La scurt timp după preluarea puterii, naziștii au început să promoveze legi și reglementări care au făcut viața din ce în ce mai grea pentru minoritatea evreiască, astfel încât, un număr mare de de evrei, au simțit că nu puteau face altceva decât să părăsească țara.
Situația evreilor din Germania și Austria (care a fost anexată de Germania în 1938) nu era un secret pentru restul lumii. Existau rapoarte frecvente și informații care puteau fi citite în ziarele din Europa și SUA.
De exemplu, în editorialul ziarului The New York Times din 4 iulie 1938, era prezentată "tragedia neschimbată" a evreilor germani și austrieci care "nu au altă alternativă decât exilul". Publicația cerea guvernului american să-i ajute pe refugiații evrei și să nu lase Germania să meargă înainte cu această politică de "exterminare".
Mulți erau îngrijorați din cauza evenimentelor, iar președintele american, Franklin D. Roosevelt a făcut primul pas, organizând o conferință internațională în care să se discute despre situația evreilor.
Conferința de la Evian
Conferința de la Evian a avut loc în iulie 1938, la Évian-les-Bains, în Franța. În total, au participat reprezentanți din 32 de țări. O parte importantă a conferinței a fost ocupată de discuțiile cu privire la ce s-ar putea face pentru evreii germani și austrieci și dacă ar exista posibilitatea ca țările implicate să ia dintre refugiați.
Multe dintre țările care au participat la conferință aveau deja cote care acopereau numărul de refugiați pe care urmau să îi ia. Totuși, din moment ce situația era atât de urgentă, se spera ca aceste cote să poată fi extinse. Conferința s-a încheiat, însă, într-o notă complet neașteptată. Din toate țările participante, doar mica Republică Dominicană din Caraibe, s-a oferit să ia aproximativ 10.000 de evrei, pentru o perioadă scurtă de timp. Celelalte țări au susținut că circumstanțele economice le împiedică să accepte alți refugiați. Argumentul lor a fost că, mai mulți refugiați ar duce la o rată crescută a șomajului și, de asemenea, mai mulți evrei ar duce la și mai mult antisemitism.
După întâlnirea eșuată, era tot mai evident faptul că, evreii din Germania și Austria, nu aveau unde să emigreze - în situația în care, persecuția naziștilor, devenea din ce în ce mai puternică.
Declarațiile liderilor
Mai jos vei găsi câteva dintre declarațiile liderilor țărilor participante:
Franța și Marea Britanie au declarat că au luat deja foarte mulți refugiați și că "nu mai au loc de mai mulți".
Reprezentanții Belgiei și Olandei au declarat că țările lor erau "atât de dens populate încât nu mai era loc pentru refugiații evrei" .
Australia a anunțat că nu aveau "probleme rasiale" la acea dată și că nu doreau să importe această problemă prin încurajarea imigrației evreiești.
Suedia a explicat prin intermediul delegatului său principal, Gösta Engzell, că posibilitățile țării sale de a slăbi "povara" pusă de "problema" evreiască în Europa erau foarte mici.
4.2.a Ce părere ai despre argumentele unor țări, referitoare la faptul că nu pot primi evrei (împărțiți între țările implicate ar fi fost cel mult 19.000 de oameni)?
4.2.b Există oameni astăzi care continuă să fugă din calea războiului sau a persecuției. Ai auzit argumente din partea politicienilor sau a altor persoane, în dezbaterile recente, care se aseamănă cu cele din anii 1930? Dă câteva exemple.
4.2.c Ce crezi că puteau face acele țări în 1938 și ce crezi că pot face astăzi pentru a ajuta oamenii care fug de război, de persecuție și haos?